Cadran
Mai întâi dispar cifrele,
În timp ce limbile pipăie
Greoaie şi oarbe cadranul,
Nevenindu-le să creadă
Că nu mai au ce arăta.
Ceea ce nu-nseamnă nici pe departe
Că timpul nu mai există,
Dimpotrivă,
Că vârtejul trecerii lui a spulberat
Măsurile,
Puhoiul nu mai poate fi împărţit
În secunde, minute, ore, milenii,
Ci mătură tot, clepsidre, clopotniţe, orologii
Pe când, disperate, arătătoarele
Vâslesc haotic prin aer
Nereuşind să arate nici măcar
Sfârşitul lumii.
