Deosebire
Avându-te pe tine-n gând,Mai trec şi azi din când în când
Pe-a teilor cărare;
Întreaga fire, tristă ce-i,
Şi trişti ce sunt sărmanii tei
Văzând că sunt lipsiţi şi ei,
De floare.
Cu dânşii eu doinesc de dor,
Căci floarea le lipseşte lor,
Cum îmi lipseşti tu mie.
Zadarnic crengile-şi aplec,
Zadarnic vin şi eu, şi plec,
Mi-e calea pe-orişiunde trec,
Pustie.
Pe tei vedea-voi muguri dând
Vedea-voi florile-n curând
Ieşind, ca şi-altă dată;
Pe lângă tainicul şirag,
Lipsit de ce mi-a fost mai drag
Vreodată.
