marți, 5 octombrie 2010
Ileana Mălăncioiu
Rugă
Să mi se ia pentru o vreme trupul,
să rămân suflet şi atât,
să plâng cum plâng sufletele singure
când li se face urât.
Să mi se lase amintirea că am fost
trup şi suflet odată,
să mi se lase chipul vinei mele
şi dreptul de a fi judecată.
Să-not în marea lui cea mare
şi să mă înfricoşeze înotul,
din când în când să fii şi tu alături
şi-apoi să cred că am pierit cu totul
Să nu îmi fie clar cuvântul Lui,
să-ncerc să-l aflu şi să mă-nspăimânt,
să mi se lase toată îndoiala
pe care am avut-o pe pământ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi place blogul tau, Iulya ! Si colectia de poezii e foarte valoroasa.
RăspundețiȘtergereIleana Malancioiu ocupa un loc de frunte intr-un top al preferintelor mele. Poezia ei are un soi de voluptate a suferintei care insoteste uneori spiritele indragostite, totul se desfasoara la limita dintre cuvant si tacere...
Combinatia ta muzica-poezie m-a inspirat si iata ce-a iesit :
http://www.youtube.com/watch?v=2-bFMawF-RM