miercuri, 3 noiembrie 2010
Bella Ahmadulina
Altceva
Ce s-a-ntâmplat? De ce m-am poticnit,
de-aproape-un an nu-mi ies poem, măsură
şi nu compun de parc-am amuţit
sub lungi tăceri ce-mi înfloresc pe gură?
Veţi spune - iată strofa, ce mai vrei,
sunt patru versuri, gata, ca la carte !
Nu asta vreau. Eu am un obicei
de-a-nşirui cuvintele aparte.
Pe-nşiruire braţul e stăpân.
Nu asta vreau. Cum izbuteam înainte
când se-ntâmpla - nu versul - cum să spun?
Un altceva. Dar ce? - Nu mai ţin minte.
Da, altceva, dar oare, temător,
când jucăuş, orice putea să-nfrângă,
şi când, ca râsul, hohotea uşor
şi ca un plâns, când vrea, ştia să plângă?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu