Strofe pentru vânt
Nu te cunoaştem nimeni !...
Şi totuşi, te simţim cum mergi cu noi alături,
pe câmp şi prin oraşe, şi cum îţi schimbi fiinţa -
proteic anonim -
cu suflet de duhovnic şi gesturi de cravaşe...
Nu te cunoaştem nimeni !...
Dar ştim că tu respiri prin noi şi-n orchestrarea naturii,
când s-agită, tu eşti când piculina cu scurte ciripiri,
când toba unisonă cu răcnete de vită...
Nu te cunoaştem nimeni !...
Dar ştim că ne eşti frate, deşi, mergând alături,
rămânem toţi străini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate,
şi când ne smulgi copacii din câmp şi din grădini...
Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze,
gata cu ele să porneşti, noi ştim că îndestularea soseşte,
şi cu tine sosesc şi mateloţii, şi noile poveşti...
Şi tot aşa pe dealuri, când morile-şi iau zborul,
şi aripile-ţi cântă un imn de preamărire,
noi ştim că Don Quijote e-nvins, şi-nvingătorul eşti tu,
ce ne-aduci pâine, belşug şi fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu