Amurg
Câte-nţeleg, n-am înţeles,
dar aş lua toate câte las,
tot ce-am cules şi n-a rămas,
tot ce-a rămas şi n-am cules.
Azi din frântura unui ceas
eternităţi aş şti să-mi ţes
şi la o margine de şes
lumi noi mi-aş scrie pe atlas.
Câte-am stricat, câte n-am dres,
le-aş face acum iconostas
şi-aş bea cu sete, tot mai des,
pe orice drum, la orice pas,
din ce-a rămas şi n-am cules,
din ce-am cules şi n-a rămas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu