marți, 8 februarie 2011

Radu Gyr


Sunt paşi de dincolo de lume

Sunt paşi de dincolo de lume
şi lumi de dincolo de pas.
Răsar de sub ciudate brume
şi-n umbră iar adânc s-au tras.

Noi nu vedem nici paşii stranii,
nu ştim nici ce tărâm ating,
dar ca un freamăt de litanii
foşnesc în aer şi se sting.

Nici lumea unde pas nu duce
n-o pipăim cu ochi de lut.
O clipă-n noi, sublim străluce
şi piere fără de-nceput.

Şi nu mai ştim dacă de fum e,
nici paşii unde s-au retras...
Sunt paşi de dincolo de lume
şi lumi de dincolo de pas.


Un comentariu:

  1. " Multe din poeziile ultimilor ani ai lui Radu Gyr sunt cu trimitere directă la laboratorul de creaţie, inclus în existenţă. Şi, tot astfel, la locul în lume al poetului, în cea largă şi în aceea a categoriilor sublimului, cu măreţia şi servituţile unei chemări.
    Tradiţionalist, fidel unui limbaj fixat încă în deceniul patru, unei tematici, unui anume tipar compoziţional, cu toate posibilităţile de înnoire a vocabularului la îndemână, dar satisfăcut de giuvaerurile pe care le tezauriza cu gelozie şi în a căror străluminare şi-a aflat mântuirea, Radu Gyr a scris o operă de însemnătate naţională, redată acum contemporaneităţii. Nu intenţionăm să-l situăm printre poeţii între care-şi află locul- V. Voiculescu, Ion Pillat, Tudor Arghezi - câtă vreme alte perioade ale scrisului său sunt mai departe necunoscute publicului cititor, criticii, iar circulaţia operei lui de-abia începe. La fel cum nu ne pronunţăm în problema dacă interdicţia de a publica i-a dăunat literar, sustrăgându-l artificial şi frustrant simfonismului vieţii literare curente sau i-a priit, printr-o mai lungă şi răbdătoare cernere."

    ( Barbu Cioculescu )

    Radu Gyr, Ultimele poeme, Editura Vremea, Bucureşti, 1994

    RăspundețiȘtergere