Radu Gyr

Scrisori nescrise

Adesea viaţa noastră-ascunde,
într-un biet colţ de paradis,
nicicând sosite, de niciunde,
scrisori ce nu ni s-au trimis.

Nu ştim ce-am vrea pe foi să fie,
ce cânt de dragoste nescris,
dar mâna care nu ne scrie
o legănăm mereu în vis.

Şi frazele ce n-or să vină
mai scumpe-n aşteptare ni-s,
şi umbra ce n-a scris lumină
în piept ni-i floare de cais.

Şi-aşa tot stăm în uşi deschise,
pândind c-un dor nicicând ucis
scrisori de-a pururi netrimise
de mâinile ce nu ne-au scris.