Hangiul
Afară-i vânt. Şi-i gol ulciorul.
- Hangiu smintit, dă fuga iar,
vreau vin ca zarea şi ca zborul,
şi ca uitarea de amar...
El însă-mi toarnă în neştire
un vin adânc cu umbre lungi.
- Bea. Dulce-i ca o amintire,
pe care-o chemi când o alungi.
Ulcioru-i gol. Şi-afară vântul.
- Hangiu smintit, dă fuga iar,
vreau vin ca bezna şi mormântul,
şi cum e moartea de amar.
Hangiul însă-mi pune-n faţă
un vin însângerat de vremi.
- Bea. Este dulce ca o viaţă,
pe care-o ierţi când o blestemi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu