Unde e dragostea mea?
Poate aţi văzut-o coborând munţii înalţi,
Pletele ei poate erau crengile brazilor
Pierdute spre cer -
Ochii ei stelele zăpezilor,
Spuneţi-mi voi, prieteni, unde e dragostea mea?
Dragostea mea şi-a rătăcit paşii
Peste izvoarele-nsetate de viaţa ei,
De arborele trupului ei.
A trecut inima ei ca un imn al focului
Lângă treptele de granit, lângă peşteri,
Peste pădurile pline de sălbăticie.
Prieteni, spuneţi dragostei mele
Despre singurătate, despre munţi şi vânturi,
Despre zilele care nu se întorc vreodată,
Dar s-o încercuiţi cu lanţurile mele,
Cu sufletul meu.
"Dimitrie Stelaru (pseudonimul literar al lui Dumitru Petrescu) (n.8 martie 1917, Bucureşti - d. 29 noiembrie 1971), poet român. A publicat peste 20 de volume de versuri, patru cărţi de proză (proză scurtă şi roman), precum şi nouă cărţi de eseistică. A dus o viaţă de boem adevărat, trăind în stilul lui Edgar Poe, într-o continuă euforie întreţinută de excese alcoolice, cu evocări de îngeri şi ingenuităţi infantile."
RăspundețiȘtergereVolume publicate
Preamărirea durerii (semnat: D. Orfanu) - 1938
Noaptea geniului - 1942
Ora fantastică (poeme cu o planetă de poet nou de Eugen Lovinescu) - 1944
Cetăţile albe - 1946
Mare incognitum
Zeii prind şoareci
Coloane
dimitrie stelaru este nascut in comunna segarcea vale, linga turnu magurele , nu la bucuresti.
RăspundețiȘtergere