Somn de lucruri uitate sub apă,
subţirele mâini se desprind de pe clape
Căutăm vălurind oglinzile, aspre
de atâta privit de aproape...
Ne-ntoarcem în umeri ca-n prădate veştminte
"ceară de plete, pe glezne" - îmi spui -
mi-e trupul atât de înalt în cuvinte
că ne vorbim cu păsări şi statui.
Tâmplă a sângelui istovindu-ne umbra
azi-cea-de-ieri - albită cădere
nu ne mai vrea, nu ne mai clatină
abur de rugă şi de tăcere...
Daniela Crăsnaru, LUMINA CÂT UMBRA, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973
RăspundețiȘtergere