Mariana Marin

Elegie

Tu nici nu ştii:
eu am luat totul de la capăt
aşa cum dimineaţa curăţă resturile insomniei
şi îţi pune pe o masă o existenţă fierbinte.
Eu am avut curajul de-a lucra la rădăcina Răului,
de a deschide acolo atelierele
"celui care vrea să se apropie de sine",
celui care nu vrea să cucerească decât adevărul său,
mica lui istorioară.
Priveşte-mă!
Sunt puţin urâţită şi puţin absurdă.
Râd tot mai rar şi vorbesc tot mai puţin
iar acum îţi întind această mână mult prea târziu.

Auzi şi tu viscolul care îţi spulberă viitorul?