Ivan Krîlov

Cvartetul

Urşii, maimuţa, ţapii şi măgarii
S-au hotărât să-ntreacă lăutarii
Şi să înjghebe un taraf de patru.
Se pregătiră, deci ca de concert şi de teatru,
Cu note, contrabas şi cu viori,
Să-ncremenească lumea şi să-i dea fiori.
S-au aşezat sub tei, tovărăşie,
Şi, pătimaşi să cânte-o melodie,
Au zdrăngănit din strune cât putură
Şi n-a ieşit decât harababură.

Maimuţa, pricepută, a strigat:
- "Voi nu vedeţi ce rău v-aţi aşezat?
Opriţi-vă o clipă...Contrabas,
Tu ieşi de la vioară, în faţă, cu un pas!
Vioara-a doua vine după mine!
Acum, cvartetul va cânta mai bine
Şi vor juca şi munţii după noi."
Dar a ieşit acelaşi tărăboi.

Măgarul, însă, fin observator,
Ghici pricina-ncurcăturii lor.
- "Iată-mi trecu ceva prin gând,
Zise măgarul. Să ne-aşezăm la rând."
Artiştii ascultară, se-aşezară,
Şi se făcură iarăşi de ocară.

Ce-i de făcut? Discuţii. Nu se ştie.
Zbierăte, răcnet, gălăgie.
Se-apropie de zgomot şi o privighetoare.
Cvartetul o zăreşte şi-i face o rugare:
- "Nu vrei să ne-arăţi măiastră,
Cum trebuie aşezată trupa noastră?
Avem de toate, note, instrumente
Şi, fără de-ndoială, şi talente,
Dar, vezi, nu ştim cum trebuieşte stat.
În toate felurile noi am încercat.
Şi ne trudim de-a surda şi-n zadar.
Distribuie-ne bine şi-n formă, aşadar."

Privighetoarea le-a răspuns:
- "Credeaţi că-atâta-i de ajuns,
Să vă aşezaţi perechi sau neperechi?...
Se cere iscusinţă, băiete, şi ureche.
Că staţi pe jos ori altfel şi-orişicum
Şi-aşa cum vă-nşiraţi acum,
La stânga sau la dreapta, cum v-aţi pus,
Ori cu picioarele în sus,
Tot una e, vioară sau ciubotă,
Nu iese muzică o iotă.
Condiţia de căpătâi
Este să ştii să cânţi, întâi şi-ntâi."