Ai fi crezut s-ajungem pustiul unui ceas
Să ne trezim că-n suflet nimic n-a mai rămas
Din vremurile cu soare? Ai fi crezut ca mâine
Să-nmormântăm credinţa altor săptămâni?...
Nedomirită, capul ţi-l laşi uşor pe piept
Şi nu găseşti cuvântul... nici eu nu-l mai aştept!
Ai fi crezut s-ajungem ca fluturi duşi de vânt
Pustii, orfani de vise, de toate pe pământ,
Şi să vedem cu ochii cum soarele iubit
De-abia de răsărise se-ngroapă-n asfinţit?
Înfiorată-n palme tu faţa ţi-o ascunzi...
O, las' să-ntreb într-una... dar nu vreau să-mi răspunzi!
Ai fi crezut vreodată ca stelele de sus
Să plângă-ngândurate iubirea ce s-a dus?
Să nu mai simţi nici dorul la ele să te-nchini
Şi-n lumea cea de-acuma să fim ca doi streini?...
Tu plângi?...Potop de lacrimi azi nu-şi mai are rost;
Nu va putea să-nvie o clipă din cea fost!
Zaharia Bârsan - S-a născut la 11/23 ianuarie 1878, în Braşovul vechi.
RăspundețiȘtergereDupă studiile secundare începute la Braşov şi terminate la Bucureşti - bacalaureatul la liceul Gh. Lazăr - urmează Conservatorul de artă dramatică, absolvit în iunie 1901, cu premiul I, în clasa de tragedie a artistului C.I. Nottara. Audient al cursurilor de filozofie, s-a bucurat de aprecierea lui Titu Maiorescu. Studii de specializare la Viena şi Berlin, ca bursier al Societăţii pentru fondul de teatru român din Transilvania.
Este primul director şi organizator al Teatrului Naţional din Cluj, după primul război mondial.
Debutul, în ianuarie 1897, în Convorbiri literare. A colaborat la Semănătorul(1902-1908), Familia, Flacăra, Gazeta Transilvaniei, Luceafărul, Ramuri etc.
A decedat la 13 decembrie 1948.
POEŢI DE LA SEMĂNĂTORUL, ediţie de Petru Homoceanul, Editura Minerva, Bucureşti, 1978
O altă poezie frumoasă https://www.voci.ro/poezie-de-zaharia-barsan/
RăspundețiȘtergere