Memento 1
Umblând printre scrisori şi teancuri de cecuri vechi
Anulate, tăieturi din ziare şi cartonaşe galbene cu note
Care odată au însemnat ceva, s-a întâmplat să găsesc
Fotografia ta. Fotografia "aceea". M-am oprit îngheţat,
Asemeni unui om care greblând frunzele moarte din grădină
A dat peste o mână desprinsă de trup.
Totuşi, în prima clipă, am fost fericit; stai în picioare
Chiar aşa cum stăteai - sfioasă, delicată, subţire,
În rochia lungă de dantelă verde cu margarete brodate
Pe care ai îmbrăcat-o la primul nostru dans. Vederea ta
Ne buimăcise pe toţi. Atunci dorinţele noastre erau altele,
Şi idealurile uşor de înfiripat.
Apoi, prin război, şi cei doi ani nesfârşiţi
Peste mări, japonezi morţi în barăcile lor
Printre farfurii, păpuşi şi pantofi rătăciţi, am purtat
Acea imagine a ta, acolo, să îndepărtez frica mea.
Să-mi dovedesc că ai fost şi că ai putea să mai fii.
Asta era înainte de viaţa noastră-mpreună.
Înainte de a ne secătui unul altuia forţele
Cu minciuni, tăgăduiri, regrete tacite
Şi învinuiri; înainte de divorţ
Şi trădare. Mai bine zis: înainte de a ne fi întâlnit.
Totuşi, pun fotografia ta înapoi. Cândva, la timpul cuvenit,
O voi găsi încă acolo.
Mementos, 1
Sorting out letters and piles of my old
Canceled checks, old clippings, and yellow note cards
That meant something once, I happened to find
Your picture. That picture. I stopped there cold,
Like a man raking piles of dead leaves in his yard
Who has turned up a severed hand.
Still, that first second, I was glad: you stand Just as you stood—shy, delicate, slender,
In that long gown of green lace netting and daisies
That you wore to our first dance. The sight of you stunned
Us all. Well, our needs were different, then,
And our ideals came easy.
Then through the war and those two long years Overseas, the Japanese dead in their shacks
Among dishes, dolls, and lost shoes; I carried
This glimpse of you, there, to choke down my fear,
Prove it had been, that it might come back.
That was before we got married.
Before we drained out one another’s force With lies, self-denial, unspoken regret
And the sick eyes that blame; before the divorce
And the treachery. Say it: before we met. Still,
I put back your picture. Someday, in due course,
I will find that it’s still there.
