Alojz Gradnik

Beţia dragostei

O, n-aştepta cuvinte de la mine!
De-ţi sunt ca trandafirul, iz şi carne -
tu culege-mă!
De-ţi sunt ca un pocal de roşu vin -
tu ia-mă
Strânge-mă-ntre buze, bea-mă
Până la cel din urmă strop. Să fiu în tine.

Uită-mi trecutul, jalea, sărăcia,
Nimic să nu îţi tulbure clipita.
Şi-apoi? Apoi tu uită-ţi inima gingaşă
Apoi striveşte-mă sub tălpi - sunt trandafirul,
Apoi sfărâmă-mă-n bucăţi - îţi sunt pocalul,
Şi sticla zuruind să te desfete.

Dar ştiu că-asemeni viselor acele
Care sfarmă şi se-ntorc întruna,
Asemeni unui ţipăt de durere
Şi crimei, remuşcării -
Am să mă-ntorc mereu să-ţi bântui gândul.