Nu am nevoie de certitudini ; eu sunt un om preocupat de propriul său suflet. Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă privesc chipuri pe care nu le cunosc, chipuri liniştite şi reale. Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse în orice nimic din lume. Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc cât sunt de nemărginite. Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba chiar mai mult. Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă şi continuă milioane de ani, Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior, că exteriorul are un alt exterior, că vederea are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi vocea o altă voce. Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri bărbaţi este de prevăzut şi că moartea unor tinere femei şi moartea unor copii mici sunt de asemenea de prevăzut. (Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi, nu a fost la fel de bine prevăzută ?) Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent de grozăviile lor, indiferent a cui soţie, al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a dus la fund, sunt prevăzute, la minut. Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple, oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa lucrurilor. Nu mă îndoiesc că Viaţa prevede totul în Timp şi în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută pentru toţi.
Aş putea să muşc din el Şi să încerc gustul pe care l-a încercat şi Eva: Un fruct crud de gheaţă caldă Cunoaştere a limbii păcatului - Desăvârşită în Eden. Aş putea să-i tai coaja pe îndelete Şi să se arate (aşa incet) O piele de şarpe din coajă de sânge: Şi un bulgăre de zăpadă cu o rămurică. Aş putea să îl tai în jumătate: Două luni dolofane cu sâmburi la mijloc; Sau două dâmburi bine lustruite. Aş putea să îl las să se strice: Să se învineţească din cauza toamnei. Aş putea să îl pun pe zăpadă (Iernându-mi grădina) Şi, cu pensula şi culori, Să încerc să îi prind (pe veci) rotunjimea, roşeaţa.
A study of an apple
I could bite into it And taste what Eve tasted: A raw fruit of warm ice, The tongue's knowledge of sin - Perfected in Eden I could pare it slowly And reveal(as slowly) A snakeskin of blood peel: And a snowball with twig. I could slice it in half: Two plump moons cored with seeds; Or two mounds well - polished I could let it go bad: Bruise itself with autumn. I could place it on smow (wintering my garden) And, with a brush and paints, Try to catch(for always) Its roundness, its redness.
Prea timpuriu vii toamnă să-mi dijmuieşti cuvântul Şi să mă-ncerci cu brume de parcă n-aş mai vrea Să treacă boarea verii, din nou, prin carnea mea, Şi prin frunzişul vieţii să mi se-agaţe vântul...
Prea mi te-aşezi pe suflet cu veşti de vreme rea, Deşi pe la răspântii nu-ţi caut legământul, Chiar dac-atâtea visuri sunt una cu pământul Şi-ntre culesuri calea îmi pare mult mai grea.
Nici fără preţ scumpeturi, nici dor peste măsură N-am cheltuit orbeşte, când s-a ivit vreun semn, Decât pentru mireasma din floarea de răsură Şi pentru gustul fraged dintr-un sărut solemn Pecetluit cu ceara cireşelor pe gură, Când spre limanul toamnei nu mai găseam îndemn.
